joi, 24 august 2017

Canionul Horoabei, 20 august 2017

 Duminica, 20 august 2017 ,m-am intalnit cu Anca si Victor, in Gara Sinaia, si am pornit spre inima Muntilor Bucegi,spre Padina. Nu mai era aglomeratia de-acum o luna,in care am vazut nesabuiti si prost-crescuti,cat pentru un an.La aceasta excursie a participat si Nicole,colega mea de la Jinfo Tour, care este si scriitoare,autoare a romanului "Cum l-am invins pe Dracula".
Am pornit pe drumul asfaltat care merge spre Moroeni,Targoviste, DJ 71.Pe alocuri sunt mici portiuni de pietris.Drumul acesta are serpentine foarte multe,padurea este foarte bogata dar pentru bicicleta cred ca este tare greoi,in urcare.La coborare ar fi fantastic,pentru mountain bike,insa de facut acest lucru intr-o zi din timpul saptamanii. In Saua Dichiu este si un mic hotel,cu un restaurant bun. De aici se despart mai multe drumuri,si anume,cel din dreapta urca zdravan catre cabana Piatra Arsa(mai degraba hotel Piatra Arsa) iar cel din stanga ne va conduce spre Padina,Bolboci,Cheile Tatarului. As spune ca este unul dintre cele mai reusite drumuri montane asfaltate din Romania.
La Padina ,corturile erau pe sfert, fata de iulie 2017. Canicula trecuse. Am lasat masina aproape de bariera,in apropierea casei Salvamontului.
Am pornit pe la ora 11:00,pe teren plat,spre Canionul Horoabei.Inainte cu 10 ani acest mic gang,canion, era cotat cu gradul de dificultate 1A.Acuma il stie toata lumea,sunt puse lanturi si se fac ture comerciale,pe bani.
Asa a fost si cu Valea lui Stan.Sa-i fi vazut pe astia care organizeaza acuma,turein Valea lui Stan,cum filau ei cetatenii,si in ce mod, ca scarile erau rupte rau,pe aceasta vale,in urma cu 10 ani. Ne dam mari cand muntele este antropizat.
Am mers vreo jumatate de ceas pana la intrarea in canion.Se trece de vreo 2 ori apa Horoabei.Marcajul vechi,cruce verde,aproape ca este sters. Prima cascada are vreo 4 metri,dar e faina,la fel si ceade- a doua, a Burlacului,ceva mai mare.Aceasta formeaza mai mereu un curcubeu.Trecem de o portiune cu cabluri,in traversare,apoi frontal in sus.Este si un izvor,denumit al Burlacului,apoi pe aub o arcada de stanca,denumita Gaura lui Gherasim.Saritoarea mare, care acum are o scara de fier,se numeste Saritoarea lui Ieronim.
In anul 2002,aceasta saritoare de tip horn nu avea miloace ajutatoare artificiale gen scara,avea doar un copac pe care te catarai intomai ca o maimuta.
Valea formeaza o serie de mici marmite,cu apa cristalina,in partea superioara.Apa curata se strecoara printre jnepeni si boscheti,gen arin de munte.
Aveam o stare bizara, pentru ca nu-i mai vazusem pe Anca si Victor,de 10 luni.Se amestecau in mine mai multe sentimente.Starea care ma domina era cea de dezamagire profunda.Atunci cand am ajuns la obarsia vaii ,am luat o pauza de pranz frugal.
Am continuat pe fetele inierbate ale Muntelui Batrana,ajungand si la o stana cu un acoperis nou si structura din piatra. Mai rar mi-a fost dat sa vad stane din piatra.
Aici am calculat azimutul,cu harta si busola,pentru ca nu mai dadeam de marcaj.A fost buna si scoala de ghizi,caci am gasit poteca marcata,luindu-ma dupa azimutul calculat.
Ne-am ascuns prin padure,nici n-a fost vorba ca vom tine marcajul,pentru ca sute de oi si zeci de caini erau pe pajistile din aval de Saua Strunga. Am poposit cu bine la cabana Padina.
Am luat adevaratul pranz,aici. Era ora 17:00 iar oaspetii de aici,turisti,de data asta,erau linistiti.
Pe la ora 18:00 am ajuns in Sinaia,lasand-o pe Nicole la masina ei.





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu